Despre | Scoala Gimnaziala 1 si 4 Timisoara

Despre noi

Două sute de ani în viaţa unei şcoli înseamnă numeroase schimbări, multe evenimente. Cele din viaţa Şcolii cu clasele I-VIIInr. 1 Timişoara nu puteau fi înţelese decât prin prezentarea mai întâi a istoricului cartierului Fabric din Timişoara, cartier în care se află, şi aunor aspecte generale ale dezvoltării învăţământului din Timişoara.

Scoala Gimnaziala nr. 1 din Timisoara

Două sute de ani în viaţa unei şcoli înseamnă numeroase schimbări, multe evenimente. Cele din viaţa Şcolii Gimnaziale cu clasele I-VIII nr. 1 din Timişoara nu puteau fi înţelese decât prin prezentarea mai întâi a istoricului cartierului Fabric din Timişoara, cartier în care se află, şi aunor aspecte generale ale dezvoltării învăţământului din Timişoara.

Scoala Gimnaziala nr. 1 din Timisoara

Prin enumerarea principalelor evenimente din istoria cartierului s-a urmărit evidenţierea în special a dinamicii sale de-a lungul timpului, punându-se accent pe aspectele dezvoltării economice, edilitare, demografice şi culturale. După cum se poate constata, dezvoltarea cartierului a exercitat o mare influenţă asupra transformărilor produse în cadrul şcolii, determinând în primul rând înfiinţarea sa.

Dezvoltarea învăţământului în oraşul Timişoara a fost analizată în strânsă legătură cu prezentarea principalelor legiuiri adoptate în acest domeniu, începând cu perioada absolutismului luminat reprezentat de împăraţii Maria-Tereza şi Iosif al II-lea când se situează începuturile învăţământului organizat, aceste legiuiri ducând şi la schimbări în traiectoria şcolii noastre. Au fost prezentate modalităţile de implicare a statului în domeniul învăţământului şi principalele instituţii de învăţământ înfiinţate în oraşul nostru în diferite perioade istorice.

Istoricul şcolii noastre prezentat începând cu momentul înfiinţării sale şi până în prezent, perioadă îndelungată de peste două sute de ani în care ea a funcţionat fără întrerupere. Înfiinţarea ca şcoală poporală germană în timpul stăpânirii habsburgice, când Banatul era domeniu al coroanei (1718-1779) ea a fost în perioada acestei stăpâniri o şcoală trivială (elementară, inferioară) cu una, apoi două clase, devenind şcoală capitală (principală) în 1859 cu patru clase.

Deşi întreţinută din fondurile administraţiei oraşului, Timişoara bucurându-se de statutul de oraş liber regal (1781), în primii 100 de ani de existenţă, ea a fost o şcoală confesională, aflată sub controlul bisericii catolice, parohul având un rol important în supravegherea activităţii didactice desfăşurate în şcoală şi în alegerea învăţătorilor. Interesant este că, deşi a fost o şcoală a germanilor, naţionalitate privilegiată a imperiului, administraţia oraşului nu i-a acordat fonduri pentru a-şi construi un local propriu până în 1847, timp de peste 80 de ani, activitatea didactică desfăşurându-se în diferite case cumpărate în acest scop. Această clădire inaugurată după revoluţia burghezo-democratică de la 1848-1849, s-a păstrat până în zilele
noastre, fiind cea mai veche clădire de şcoală din oraş.

După crearea dualismului austro-ungar în 1867, şcoala noastră a cunoscut profunde transformări, devenind mai întâi şcoală comunală, întreţinută în continuare din fondurile acordate de administraţia oraşului, dar scoasă de sub controlul bisericii şi trecută sub cel al inspectoratului şcolar, înfiinţat şi el după adoptarea Legii învăţământului din 1868. În aceste condiţii, ca urmare a procesului de maghiarizare, ea s-a transformat din şcoală germană în şcoală maghiară, rămânând astfel şi în perioada interbelică, după unirea Banatului cu România, precum şi în perioada de început a regimului comunist, cu unele modificări, şi anume, transformarea ei după adoptarea legii învăţământului primar din 1924 în şcoală urbană de stat şi reînfiinţarea în cadrul aceleiaşi clădiri şi a secţiei germane, organizată însă ca şcoală primară de stat distinctă, aceasta menţinându-se până în 1944.

Creşterea numărului locuitorilor Fabricului de naţionalitate română ca urmare a amplului proces de industrializare desfăşurat în toată ţara în perioada ce a urmat naţionalizării principalelor mijloace de producţie (1948), precum şi spaţiile şcolare reduse din cartier, au făcut ca alături de secţia maghiară să fie înfiinţată şi secţia română, şcoala noastră păstrând cele două secţii – română şi maghiară – până în prezent.

Numărul elevilor înscrişi la şcoala noastră a variat de-a lungul timpului. Ca urmare a măsurilor luate de stat, în toate regimurile politice, în scopul asigurării obligativităţii învăţământului elementar, el a crescut sau s-a menţinut constant, un rol important în acest sens având îmbunătăţirea frecvenţei şcolare. Cu toate acestea n-au putut fi evitate situaţiile de abandon şcolar sau cazurile de repetenţie determinate de frecvenţa scăzută, acestea existând chiar şi în perioada regimului comunist când cadrelor didactice le era impusă asigurarea frecventării cursurilor şcolare de către toţi elevii, ele putând fi sancţionate în cazul unor eşecuri.

Notarea elevilor a cunoscut şi ea mai multe transformări în timp. Din toate sistemele de notare utilizate în cadrul procesului de învăţământ, cel mai deosebit de cel folosit în zilele noastre este cel din perioada regimului austro-ungar când notarea se făcea invers, nota cea mai mare fiind 1.

Privind conducerea şcolii, se poate constata că la început ea a fost exercitată de directorul tuturor şcolilor poporale germane din oraş, care era în acelaşi timp şi directorul Şcolii Normale şi de parohul bisericii catolice aflate în apropierea şcolii sub patronajul căreia se afla, în calitatea acestuia de director local.

După adoptarea legii învăţământului din 1868, şcoala noastră, ca de altfel şi celelalte din oraş, şi-a avut propriul director, mulţi dintre ei ocupând perioade îndelungate acest post.

În perioada regimului comunist conducerea şcolii a fost exercitată de doi directori, iar după revoluție, conform Legii învățământului, directorul-adjunct, era cadru didactic de la secția maghiară.

Scăderea numărului de elevi determinată de scăderea natalităţii şi de concurenţa altor şcoli, în special liceele bilingve, introducerea costului/elev, a determinat desfiinţarea secţiei maghiare şi comasarea acestei secţii de către Liceul Teoretic ,,Bartok Bela”, precum şi transformarea Şcolii Gimnaziale cu clasele I-VIII nr. 4 Timişoara în structură a Şcolii Gimnaziale cu clasele I-VIII nr. 1 Timişoara.

Scoala Gimnaziala nr. 4 din Timisoara

Școala Gimnaziala nr. 4 se află pe str. Jules Verne nr. 64, zona Plopi. Clădirea este spațioasă, cu săli de clasă, laboratoare, bibliotecă și curte mare cu teren pe care se pot organiza acivitățile sportive.

Scoala Gimnaziala nr. 4 din Timisoara

Baza materială asigură desfășurarea unui proces didactic de calitate. Grupurile sanitare sunt interioare pentru care s-a obtinut autorizație sanitară. Incălzirea și aici este tot cu centrală termică proprie pe gaz.